La data de 10 iulie 2016, în duminica a 3-a după Rusalii, pr. Serghei Popescu a oficiat sfânta și dumnezeiasca liturghie la biserica ortodoxă în cinstea Sfintelor Femei Mironosiţe din or. Parma.

În cadrul sfintei liturghii, printele paroh a vorbit despre pericopa evanghelică a acestei Duminici, în care Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să dăm întâietate vieţii duhovniceşti, să nu ne concentrăm viaţa doar la necisităţile noastre materiale, pentru a nu fi robiţi de grijile pentru ziua de mâine.

Fiecare dintre noi are careva griji şi preocupări, noi nu putem fi indiferenţi faţă de viaţa şi viitorul nostru. Totuşi, aceasta nicidecum nu înseamnă că trebuie să ne trasformăm viaţa într-un chin adevărat, preocupându-ne mereu de ce vom mânca şi ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca. Noi trebuie mereu să înfăptuim totul ce depinde de noi, însă toate celelalte să le încredinţăm Bunului Dumnezeu.

Cei care participăm la sfânta liturghie cu regularitate auzim mereu această cântare pe care nu prea o luăm în seamă:

Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim și făcătoarei de viaţă Treimi întreit sfântă cântare aducem. Toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm, ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut, înconjurat de cetele îngereşti.

Cu regret, noi, deşi ne numim creştini, nu ştim să fim ai lui Hristos, să fim cei care se îngrijesc de suflet, se îngrijesc să nu facă păcate, să nu se îndepărteze de Dumnezeu, ci ne îngrijim doar de faptul dacă vom avea suficienţi bani, dacă vom cumpăra noi bunuri şi a ne satisface noi cereri. Dar Mântuitorul ne spune foarte clar: Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

Astfel, dacă suntem mereu concentraţi la cele materiale, nu mai reuşim să-i facem loc şi lui Dumnezeu în viaţa noastră. Noi îl lăsăm undeva în afară, ca ultima soluţie, ne aducem aminte de Dumnezeu atunci când deja nu mai vedem soluţii omeneşti de rezolvare a problemelor pe care le avem. Însă dacă am trăi punându-l pe Dumnezeu pe primul loc, toate ar fi altfel. Desigur că nu ar dispărea toate problemele şi încercările noastre, dar noi am fi convinşi că nu suntem singuri pe calea vieţii, cineva mereu ne ajută şi ne vegează paşii.

Faptul că omul nu încearcă să-şi pună încrederea în Dumnezeu şi poate, chiar dacă şi-o pune, o face nu în perspectiva mântuirii şi a vieţii veşnice, ci doar din dorinţa de a-şi asigura un confort aici, pe pământ, un rai pământesc, înseamnă că noi încă nu am înţeles care este scopul vieţii. Viaţa noastră e trecătoare, fiecare din noi va pleca la timpul cuvenit din ea, şi atunci ce vom face cu toate bunurile pământeşti pe care ni le-am dorit atât de mult, dar pe care nu le putem lua cu noi în veşnicie…

Un creştin adevărat este conştient de marea bucurie, marea mulţumire: că Dumnezeu ne iubeşte atât de mult încât chiar pe unicul Său Fiu L-a dat și Îl dă mereu pentru mântuirea noastră. Noi nu trebuie decât să credem şi să ne încredem în El, cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea. Şi atunci se va schimba viaţa noastră, se va schimba starea noastră sufletească, vom avea pace în suflet, nu vom fi mereu stresaţi, nu vom fi împovăraţi de zeci de griji, căci vom şti, noi îl avem pe Mântuitorul Hristos.

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Matei 6, 22-33)