In această zi de duminică, a II-a după Rusalii, preotul Serghei Popescu a oficiat sfânta şi dumnezeiasca liturghie la biserica ortodoxă în cinstea ”Sfintelor Mironosițe Femei” din orașul Parma.
În cuvântul său de învățătură adresat credincioșilor, părintele Serghei le-a vorbit celor prezenți despre textul evanghelic din Duminica a doua după Rusalii, care ne vorbeşte despre chemarea la apostolat a ucenicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Chemarea la apostolat a ucenicilor Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este o etapă a unui plan de mântuire a lumii pe care Dumnezeu îl are şi voieşte ca acest plan să devină o împreună-lucrare a lui Dumnezeu cu oamenii.
Hristos nu a lucrat în felul oamenilor, nu şi-a ales doisprezece regi, ci ales 12 oameni simpli, oameni asemenea nouă. Este de folos şi grăitor comportamentul apostolilor. Când i-a chemat Iisus Hristos, ei n-au mai zis: “Doamne, avem treabă, am pregătit mreaja să prindem peste”. Nu! In clipa când i-a chemat Iisus Hristos, nu au mai aflat nici o pricină, ci-n aceeaşi clipă, lăsând mreaja, au mers după Iisus.
În schimb noi de obicei cum spunem, iată o să îmbătrânesc şi o să merg la biserică, iată o să-mi termin casa, o să-mi cresc copiii, şi atunci…Adică noi mereu avem scuze şi motive de ce nu suntem la slujbe, de ce nu ne rugăm, de ce nu-L primim pe Mântuitorul în viaţa noastră. Aceşti pescari, nu au mai văzut că au alte treburi de făcut, pentru ei viaţa s-a schimbat o dată şi pentru totdeauna.
Dumnezeu i-a chemat pe ei să fie Apostoli, i-a chemat să vestească Evanghelia tuturor neamurilor, dar oare i-a chemat numai pe ei? Noi cei de astăzi nu suntem chemaţi să vestim Evanghelia fraţilor şi surorilor noastre? Şi nu e neapărat să cunoaştem foarte multă teologie, este minunat dacă vom trăi învăţătura evanghelică zi de zi, dacă ceea ce auzim la predicile din bisericile noastre nu va rămâne doar auzit, dar şi trăit, dacă ceea c ar trebui să citim sau citim în Sfânta Scriptură ar deveni baza vieţii noastre.
Dumnezeu vrea să ne mântuiască pe toţi, El ne iubeşte pe toţi şi ne cheamă pe toţi la El, şi pe cei drepţi şi pe cei păcătoţi. Ne cheamă initial cu răbdare şi dragoste.
Nu ne constrânge să mergem pe calea mântuirii, ci ne lasă să alegem de bunăvoie între calea mântuirii şi cea a pierzaniei. Dar când Dumnezeu, cunoscătorul de inimi, vede că ne-am întors cu totul inima pe calea pierzării şi a răului, ne cheamă pe calea durerii şi suferinţei. De fiecare din noi depinde ce cale alegem.
Aţi observat că în viaţă poţi să ai de toate şi să nu fii fericit. Fiindcă omul de fapt nu poate fi fericit cu adevărat departe de Dumnezeu. Noi toţi flămânzim şi însetăm după dragostea lui Dumnezeu care ne schimbă sufletele, ne schimbă pe noi. De la noi se cere doar atât, să auzim glasul Mântuitorului, care şi pe noi ne cheamă aşa cum i-a chemat pe pescarii de lângă marea Galileii: Veniţi după Mine!
Auzind acest îndemn, să încercăm să lăsăm grijile şi problemele noastre şi să mergem după El. El este singurul nostru prieten, singurul nostru vindecător.