Constantin cel Mare, împăratul Bizanţului care a decretat creştinismul drept religie oficială, se afla odată la vânătoare, când a descoperit în pădure un preot bâtrân, legat de tulpina unui copac şi lăsat să fie sfâşiat de fiare.

Bătrânul venise în oraşul de la poalele pădurii mai demult, să-şi facă datoria de creştin. Câţiva ani i-a ajutat pe sărmani, a citit predici, a vindecat bolnavi, dar, când a vrut să pună temelia unei catedrale, mulţimea a tăbărât asupra lui, l-a călcat în picioare, l-a bătut cu pietre şi l-a abandonat în mijlocul pădurii.

– Deci, ai venit la ei cu binele, iar ei te-au răsplătit cu răul, a constatat împăratul cu nemulţumire. Aşa ceva nu pot ierta. Voi da ordin ca oraşul lor să fie ras de pe faţa pământului.

– Nu-i pedepsi, l-a implorat bărânul. Ei n-au ştiut ce fac. mai mult…